OLGA STURDZA

                                                                                                 Olga Sturdza, o slujitoare a lui Dumnezeu și a neamului românesc

            Petre Țuțea afirma că sfântul ocupă locul central în comunitatea umană, deoarece acesta fiind purificat și înnoit prin har afirmă personalitatea autentică a omului care este SFINȚENIA.

            Creaturi ale lui Dumnezeu, oamenii vin și pleacă din această lume, fiecare îndeplinind o anumită misiune față de semeni, față de trupul uman adamic. Calitatea misiunii omului depinde de actualizarea iubirii sădite de Dumnezeu în el, deoarece iubirea este forma inefabilă de comunicare cu oamenii și, prin ei, cu Dumnezeu.

            Misiunea omului presupune și propune o implicație empirică sau experențială a acestuia, având ca scop autodeterminarea sa prin unirea cu divinitatea personală sau prin separarea de această divinitate. Experiența revelată evocă misiunea hristalogică ca axiomă a fericirii eterne a omului prin unirea cu harul treimic etern.

            Pe scena existenței istorice românești s-a remarcat omul Olga Sturdza, omul care a înţeles să aleagă misiunea hristologică a fericirii eterne exprimată prin mărturisirea și promovarea în dinamica timpului a Ortodoxiei şi al Românismului. Am afirmat omul Olga Sturdza deoarece aspiraţia ei spre sfințire, spre misiunea hristologică implică transformarea omului intr-o ființă nouă, înnoită prin harul lui Hristos, căci în Hristos ,,nu mai este nici iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, ci toți în Hristos Iisus”. (Galatini 3,28).

            Olga Mavrocordat - Sturdza este un misionar, un apostol care și-a închinat viața lui Dumnezeu și s-a dedicat României, este omul care a păstrat tezaurul credinței ortodoxe ca pe cea mai mare avuție și a susținut mediul socio-cultural românesc în momentele cele mai dificile.¹

            Spirit practic deosebit, administrator rațional și  econom², Olga Sturdza s-a remarcat prin lupta pentru cruce și neam, prin compasiune și recunoștință și prin solidaritate față de cei aflați în nevoi și suferințe.³

            Olga Sturdza se naște la 27.09.1884, în satul Popești, județul Iași, find fiica lui Alexandru Mavrocordat și a duciei Cantacuzino - Peșcanu. Beneficiind de posibilitățile financiare ale familiei își dedică tinerețea artei. A studiat pictura și sculptura la Berlin, Dresda și Paris, find elevă a sculptorului Debois și, apoi, a celebrului Auguste Rodin. Artista, fiind un fel de Brâncuși al Moldovei, a avut primul atelier la Dieppe, în Franța, apoi a deschis un atelier la Iaşi, pe strada Carol, în Copou, unde lucra cu dalta și ciocanul în piatră sau marmură. În prezent, se mai păstrează la Iași putine sculpturi ale sale: Cenotaful lui Alexandru Movrocordat, ,,Sărutul” și ,,Sburătorul” de la Vila Sonet, Casa Mihai Codreanu.⁴      O lucrarea a ei, dedicată Marii Uniri, a fost donată oraşului Iași, exprimând maternitate națională, dar și orfanii de război care-și caută mamele, o realitate pe care a experiat-o autentic. Donaţia realizată în anul 1924, a fost inaugurată în mai 1927 în prezența Reginei Maria și apoi dezafectată de comuniști în anul 1947, o copie putând fi vazută astăzi în faţa la Facultatea de Medicina ,,Gr.T. Popa”.⁵

            Profesorul Daniel Diaconu identifică trei direcții de acțiune din punctul de vedere al participării principesei la viața comunității: sculptura, mișcarea feministă și activitatea în slujba segmentelor defavorizate al societății și, în special, a orfanilor de război.⁶

            Astfel, în perioada 1910-1916 o întâlnim în diferite acțiuni de sprijinire a mişcării feministe din Moldova prin crearea unui organ de presă al femeilor, prin cererea dreptului de vot și drepturilor integrale pentru femei.

            Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române, filiala Iași, prima de altfel înființată, care funcționa sub binecuvântarea și autoritatea Sfântului Sinod B.O.R, a fost condusă de Olga Sturdza din 9 noiembrie 1916 până în anul 1948, când SONFR a fost interzisă de regimul comunist fără însă a fi desființată.⁷

            În anul 1916, când România a intrat în război, principesa a sprijinit primele subscripții publice pentru frontul de acasă, edificând în același an primul cămin pentru orfanii de război la Iași, chiar dacă a participat la foarte multe acţiuni, totuși atenţia principală a fost concentrată asupra ocrotirii orfanilor de război, ca o actualizare și continuare a acestei idei întâlnite pentru prima dată la Aurelia Pipoș din Piatra-Neamț. Deși era o inițiativă privată, dar necesară, pentru cei 40.000 de mii de orfani de război, ea a fost recunoscută de guvern în anul 1917, Olga Sturdza primind delegaţia oficială de a se ocupa de copiii orfani. În februarie 1917, principesa a înființat în vechiul palat boieresc de la Miroslava o școală pentru orfani a căror părinți au murit în război, instituţia devenind un model pentru Societatea de Ocrotire a Orfanilor din Război, adăpostind și instruind 340.000 de orfani din toată țară.⁸

            Sub conducerea principesei Olga Sturdza s-a înființat în anul 1918 o școală primară de băieți, la palatul de la Miroslava al familiei Sturdza, militând, de asemenea, cu multă dăruire pentru înfiinţarea la Chișinău a Secțiunii Societății Ortodoxe așa cum se precizează în raportul Alexandrinei Cantacuzino din 19 iulie 1918.⁹ La 31 ianuarie 1918, Olga Sturdza cere Primăriei Iași două locuri pentru a face ,,grădini de copii” în cartierul Tatarași, pentru copii nenorociți care stăteau în bărăcile din Copou, demers aprobat de primărie la 12 februarie 1918.

            Anul 1919, principesa înfinţează la Miroslava o școala de agricultură care a funcționat până în anul 1946.¹⁰ Tot în același an cumpără fostul Palat Sturdza, pentru Societatea Națională Ortodoxă a Femeilor din România, societate care se afla sub tutela Mitropoliei Moldovei având ca activități alinarea poporului, după rănile lăsate de război. În această clădire a funcționat Liceul Ortodox de Fete, devenind ulterior sediul actual al Școlii Varlaam al Mitropoliei Moldovei și Bucovine.¹¹

            Olga Sturdza înființează în anul 1920 prima școală de îndreptare pentru copii din Romania, o școală de corecţie pentru copiii vicioși, apoi o școală agricola, care devine pest ani actualul Grup Școlar Agricol ,,Vasile Adamachi” din Iași. Grădinițile de copii înființate în cartierele Frumoasa și Socola erau destinate copiilor proveniți din familiile sărace care se ocupau de educația acestora, iar în atelierele SONFR din Iași, Dorohoi, Vaslui și Botoșani se lucrau haine pentru copii care se dăruiau prin biserici și grădiniţe.¹²

            Olga Sturdza a făcut parte și din comitetul care s-a ocupat pentru ridicarea Mausoleului de la Mărășești, fiind numită cu apelativul ,,Mama orfanilor de război” așa cum reiese din cuvântul de inaugurare a Mausoleului.

            După începerea celui de-al Doilea Război Mondial în anul 1941, principesa a rămas în continuare maica răniţilor şi orfanilor din Moldova, cu toate că l-a refuzat pe generalul Ion Antonescu să conducă din nou ocrotirea orfanilor de război, motivând înaintarea în vârsta, dar oferind în acest sens averea ei. Instaurarea regimului comunist conduce la confiscarea averii principesei Olga Sturdza. În anul 1953 este arestată împreună cu nora sa Iliana Manu-Sturdza și nepotul Mihai Dimitrie, sub învinuirea că a vândut material lemnos provenit de pe fosta proprietate de la Hangu. A fost închisă la Jilava și Mislea. A avut doi fii, Dimitrie care moare în anul 1938 și Gheorghe care a reușit să plece din ţară în zona de ocupație americană din Austria, la Linz.

            La intervenția ambasadorului grec Argyropoulos din anul 1957, regimul comunist o eliberează pe Olga Sturdza și-i permite plecarea din țară, în Franța. A